Accéder au contenu principal

În căutarea imperfecțiunii - 05/2019

Când fetele (așa am tendința să le numesc pe Silvia și Cornelia) m-au întrebat dacă vreau să scriu un articol pentru revista EcoRun, le-am întrebat ce temă ar putea să le intereseze. "Unele lucruri legate de pasiunea ta pentru fotografie sau în legătură cu căsuța cu imagini sau în legătură cu Moieciu de Sus" mi-a răspuns Cornelia. Spontan am răspuns da, și apoi a venit o lungă săptămână de tăcere. Oare despre ce să scriu? Nu am chef să-mi povestesc viața, nu vreau să-mi promovez căsuța (nu sunt un bun comerciant). Hai sa vorbim despre tot și nimic (și în special nimic). Să începem cu o mică definiție. Ce este o fotografie? O imagine oprită, un moment de viață reprodus pe o hârtie sau, din păcate din ce în ce mai des, pe ecran. Evoluția fotografiei apare, așadar în mod natural în imaginea societății în care trăim,vorbesc de evoluția din punct de vedere tehnic, așa cum telefoanele au înlocuit puțin câte puțin aparatele foto, dar și evoluția din punct de vedere artistic sau estetic. Acum, despre ce societate vorbim? Care este mediul în care evoluăm? O societatea în care tirania aparenței a preluat controlul, o societate în care toată lumea caută perfecțiunea. Perfecțiunea, atunci când vorbim de educația copiilor, demers care a devenit o adevărată cursă spre succes pentru copil: luminos, înflorit, destept, olimpic, bilingv și hrănit cu mancare bio... Fiind un părinte perfect, să ofer posibilitatea copiilor mei pentru a reuși în viața lor, și această reușită a devenit o căutare vitală. Perfecțiunea și la locul de muncă, unde trebuie să fii cel mai bun cu risc de a-ți zdrobi colegii și a-ți ridiculiza concurenții. Tot această căutare a perfecțiunii o găsim pe rețeaua socială, veritabil maraton al aparenței (să apară frumos, să apară fericit, să apară inteligent...). Chiar și atunci când este vorba de timpul liber facem tot ce este posibil pentru a atinge un nivel de perfecțiune, și nu vorbesc despre cozile la sala de fitness, ședinte de coaching, cabinet cosmetic, și alți pseudo-terapeuți care promit un trai mai bun. Norma a devenit ideal și idealul a devenit normă. Deci, bineînțeles, domeniul fotografiei nu este cruțat. Societatea ne spune că un bun fotograf, astăzi, trebuie să utilizeze perfect Photoshop și alte programe de editare a fotografiilor. Un fotograf bun de astăzi trebuie să fie în stare să stea ore întregi în fața calculatorului pentru a transforma o imagine, pentru a ascunde defectele, pentru a ajunge mai aproape de perfecțiune... La naiba cu perfecțiunea! Probabil de aceea am decis să nu fiu un bun fotograf. Îmi convine mai mult pentru că nu am spirit de competiție și, în plus, nu pot fi sigur sută la sută că aș fi putut deveni unul. Probabil de aceea m-am îndreptat spre tehnici vechi și metode alternative. Mă consider mai mult un creator de imagini. Îmi place să testez, să încerc, să experimentez, să lucrez cu substanțe vii, pentru a experimenta imperfecțiunea, pentru a mă juca cu aleatoriu, pentru a mă confrunta cu imagini în mișcare, imaginii vii, imaginii fragile, în căutarea imperfecțiunii!


Laurent Jouault


"Fotografiile lui Laurent Jouault, arata un veritabil proces de surprindere atat a formei cat si a materiei pe care doreste sa ne-o arate. Fotografia sa este artizanala si imaginea desi mai putin "curata" face sa apara ceva pe de o parte mai putin clar dar cu atat mai fragil pemitand accesul catre o sensibilitate intima. Privirea sa este de o candoare rara, de un umor linistit si mai ales corecta. Fotografia sa permite spectatorului largiea campului posibil."
Olivier Chiche (filosof)


articol scris pentru revista ecorun 2019